Premierul Desemnat este Mihai Răzvan Ungureanu

Mihai Razvan Ungureanu, Desemnat Premier

Traian Basescu a desemnat noul premier astazi 6 februarie 2012 in persoana directorului SIE, Mihai Razvan Ungureanu.

Numele noului premier anunţat de preşedinte Băsescu a fost Mihai-Răzvan Ungureanu. Istoric de profesie, Ungureanu a fost ministru de Externe în Guvernul Tăriceanu, de unde a fost dat afară. De altfel, deja pe toate televiziunile de ştiri aparăreau materiale de arhivă cu Mihai Răzvan Unguranu cu o oră înainte anunţului făcut de preşedinte.

Din declaratiile sefului statului

“Vreau să înţelegeţi un lucru fundamental: orice instabilitate a României generează dificultăţi legate de finanţarea statului român: finanţarea creditelor scadente şi doi. finanţarea deficitului. Mi s-a părut imposibil împingerea ţării într-o stare de instabiilitate: să mă fac că desemnez guverne, să ştiu că vor cădea şi apoi să dizolv Parlamentul.

Vă rog să vă imaginaţi România cu un guvern interimar de cinci luni. Opţiunea mea se îndreaptă spre instalarea IMEDIATĂ a unui nou guvern. Sper că în această seară Coaliţia va decide calendarul.

În principiu, a fost agreată desemnarea domnului Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de premier desemnat.

Noul guvern va trebui să continue lupta contra corupţiei, în mod nediscriminatoriu. Trebuie continuat trendul de creştere a fondurilor europene, nu mai puţin importantă este transparenţa utilizării resurselor financiare. O prioritate zero la fel de importantă este crearea de locuri de muncă”

S-a spanzurat in casa sefului SIE!

In timpul vizitei lui Traian Basescu in SUA, actualul sef al SIE a fost luat serios in calcul drept viitor candidat la presedintia Romaniei, asa cum a dezvaluit „NATIONAL” in exclusivitate.

Intamplator sau nu, iata ca deja ies la iveala amanunte de-a dreptul socante si necunoscute pana acum din trecutul lui Mihai Razvan Ungureanu. Astfel, conform informatiilor intrate in posesia noastra, in anumite cercuri se cunoaste ca tanarul diplomat ar avea doi frati vitregi, prin intermediul carora ar fi primit un apartament in miezul Bucurestiului. Numai ca ajutorul dat de fostul edil Viorel Lis s-a transformat intr-un adevarat blestem…

Pe Bulevardul Goga

Sursele noastre sustin ca atat in perioada cat a asigurat postul de primar interimar, cat si dupa aceea, cand a castigat in alegeri mandatul de edil sef al Capitalei, Viorel Lis ar fi ajutat multa lume. Printre care si doi apropiati de la tineretul taranist, despre care se spunea ca ar fi fratii vitregi ai lui Mihai Razvan Ungureanu, proaspat numit director in Ministerul Invatamantului si, ulterior, transferat tot ca director la Ministerul Afacerilor Externe. Astfel, acestia au primit doua apartamente, pe aceeasi scara a blocului M 62 de pe Bulevardul Octavian Goga. Numai ca, sustin aceleasi surse, in timp ce viitorul sef al Serviciului de Informatii Externe isi amenaja apartamentul, aici s-ar fi produs o adevarata tragedie.

Repara apartamentul

Omul „bun la toate” angajat ca sa aranjeze apartamentul sefului SIE, Mihai Razvan Ungureanu si sa faca diverse reparatii a ales sa – si puna capat zilelor. Tocmai aici. El s-a spanzurat din motive familiale, iar Mihai Razvan Ungureanu, peste doar cateva luni, nu a mai fost vazut niciodata prin zona de catre fostii sai vecini. Ulterior, cariera sa a cunoscut o ascensiune spectaculoasa, dar nu fara coborasurile inerente vietii. Iar atunci cand i-a fost mai greu, fiind „exilat” in Iasiul natal, a primit direct o mana de ajutor aproape divina…

Sub protectia Preafericitului

Zburat” de la Bucuresti, Mihai Razvan Ungureanu intrase deja intr-un con de umbra profesional. Deja „aripile” junelui diplomat fusesera taiate, urmand, probabil, sa fie un nou tanar politician despre care s-ar fi spus, cine si-ar mai fi adus aminte de el, ca s-a nascut talent si a ajuns … speranta. Numai ca, acesta a fost recomandat cu insistenta pentru a fi reprimit in MAE de nimeni altul decat Preafericitul Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Care, dupa cate se poate vedea, a avut mana buna, din moment ce Ungureanu se afla acum in vederile lui Traian Basescu si chiar a cancelariilor internationale pentru preluarea functiei de presedinte al Romaniei din 2014.

Sursa: http://www.enational.ro/actualitate/s-a-spanzurat-in-casa-sefului-sie-90564.html/

Mihai Razvan Ungureanu, premierul desemnat al Romaniei

 

Băsescu ţine România sub zodia Securității

Sursa: Cotidianul.ro

Aventurile informative ale unui viitor premier, Mihai Răzvan Ungureanu

 

Nominalizarea fostului ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu la SIE a venit într-un moment extrem de delicat pentru diplomaţia noastră şi pentru România în general. Scandalurile cu iz de spionaj şi corupţie s-au ţinut lanţ la MAE şi la SIE. Presa a relatat pe larg despre sex-ambasadoarea Manuela Vulpe, despre contrabanda cu vize şi dosare de repatriere la Chişinău, sau campania xenofobă anti-românesacă din Italia. SIE şi MAE aruncă vină unii pe alţii. Postul de director al Serviciului de Informaţii Externe, vacant aproape un an, după ce Claudiu Elwis Săftoiu a demisionat, a fost ocupat de Mihai Ungureanu, un penelist care a dat semne de fidelitate faţă de Traian Băsescu în mai multe rânduri. Extremiştii l-au acuzat că ar fi “iudeu sionist”. Câtă determinare pentru schimbarea SIE zace în Mihai Răzvan Ungureanu, se poate observa şi cu ochii închişi. A păstrat, ca şi predecesorii săi, toate gloabele spionajului comunist în cele mai înalte funcţii. Cât a fost la cârma diplomaţiei, Mihai Răzvan Ungureanu a menţinut Ministerul Afacerilor Externe sub papucul SIE. Îşi serveşte umil stăpânul şi de la conducerea spionajului extern.

De la şefia UTC, în capul diplomaţiei româneşti

Dacă ar fi să ne luăm după cele scrise în presă, Mihai Răzvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei din Iaşi. Tatăl său, Ştefan Ungureanu, a fost profesor de chimie-fizică la Universitatea din Iaşi, viceprimar şi mai apoi director la Agenţia Locală de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor în istorie. Revoluţia l-a prins la conducerea Uniunii Studenţilor Comunişti din România, zdrobindu-i cariera de partid. În anii ’90, tânărul Ungureanu a fost lansat în conştiinţa publică drept o stea a intelectualităţii româneşti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de artă, filozofi, muzicieni, instrumentişti, care în anii ’90 erau la începutul carierei.

CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat că studiile şi cariera viitorului secretar de stat, apoi şef al diplomaţiei româneşti sunt strâns legate de organizaţiile Soros şi de cele iudaice ale magnatului penal Mark Rich.

“Apartenenţa sa (ca lider) la organizaţiile Soros din România, ca şi la organizaţiile iudaice, a făcut ca, fără să fi avut în nici un fel o viaţă politică activă (după cum singur mărturiseşte), să fie chemat a fi ministru de externe al României în 2004″, notează Cornel Dan Niculae în cartea sa intitulată Politica Filo-Sionistă a României în faţa Europei şi a lumii. De altfel, volumul trei al cărţii este ilustrat pe copertă cu poza ministrului Ungureanu cu mâinile pe Zidul Plângerii.

Ofiţer de-al nostru sau de-al lor ?

Cât a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat întrutotul omerta Securităţii. Nu s-a făcut nici un fel de reformă în MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente îngrijorătoare. “Răpirea din Irak” şi scandalul declanşat de scrisoarea semnată de ambasadorul Cristian Colţeanu sunt doar două din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului faţă de preşedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi “muncitori” români acuzaţi de spionaj într-o bază americană din Irak, despre care premierul Tăriceanu a aflat din… presă. Prins în lupta dintre palate, demisionatul Ungureanu părea o victimă sigură, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiaţiva de Cooperare în Sud-Estul Europei. Nimic altceva decât o şcoală de securişti europeană şi în acelaşi timp, prilejul unui nou scandal, financiar de această dată.

Surse din cadrul Serviciului de Informaţii Externe ne-au relatat că Mihai Răzvan Ungureanu hoinărea în voie încă de când era secretar de stat prin birourile Centralei SIE şi prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Întrebat dacă vreun secretar de stat sau ministru au dreptul să se plimbe hai-hui prin clădirile SIE, fostul şef al spionilor externi, Cătălin Harnagea s-a arătat extrem de surprins :

” Nici măcar angajaţii instituţiei nu au voie să se plimbe de capul lor prin birouri, iar în ceea ce priveşte casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agenţii sub acoperire sau ofiţerii care îi coordonează. Prim-ministrul dacă vine, îşi anunţă din timp vizita”.

Aşadar, stăpânul serviciilor, Traian Băsescu, nu şi-a lăsat sluga din braţe, din motive lesne de înţeles. L-a pus pe Ungureanu la şefia spionajului extern.

Ungureanu şi „Episodul japonez”

Şeful SIE cunoaştea problemele grave cu care se confruntă diplomaţia şi spionajul extern româneşti, încă de pe vremea când era secretar de stat MAE. În această calitate, Ungureanu a avut parte, în anul 1999, de o primă vizită oficială în Japonia, unde a dat piept cu gerontocraţia japoneză şi cu mafia securistă din cadrul Ambasadei României la Tokio. O reprezentanţă condusă la vremea aceea de generalul Marin Vâlcea, un greu al Securităţii comuniste. Deşi avea datoria să aranjeze toate detaliile vizitei, Vâlcea nu a mişcat un deget. Presa centrală a comentat pe larg eşecul vizitei.

Reţeau generalilor din ambasadă (Ştefănel Staicu, Valeriu Ruşeţ, Nicu Manolache) avea relaţii excelente cu fostul preşedinte Iliescu, dar şi cu Traian Băsescu. La vremea aceea, Răzvănel nu conta în ecuaţia puterii. Deşi a ieşit şifonat din această experienţă, tânărul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnişoara Anca Mântulescu (de care nu s-a mai lipsit nici când a ajuns ministru de externe), traducătoare de limba japoneză în locul lui Petre Stoian, şi familia Neagu. Aurelian Neagu, secretar II în ambasadă, se avea la cuţite cu Marin Vâlcea, dar era prieten la cataramă cu Băsescu. Fostul şef MAE a evitat orice comentariu despre păţaniile sale nipone. Cuplul Băsescu-Ungureanu l-a numit în 2005 ambasador în Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse, la data numirii în post, de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns şefă de direcţie în MAE. A fost mazilită odată cu protectorul ei, la începutul anului 2007.

Apropierea de Bodo Hombach, membru marcant al Partidului Social Democrat german, l-a propulsat pe Ungureanu pe scara ierarhică, dar i-a adus şi un dosărel la SIE. Şi cum un şef al celui mai important serviciu secret românesc nu-şi ţine departe “prietenii”, Răzvănel şi-a adus de curând în SIE un “apropiat” pe nume Cătălin. Mult mai tinerel decât Bodo.

Evenimentul care i-a pus capac externistului şef Ungureanu a fost arestarea românilor Ilie Nelu şi Adrian Gâncea, angajaţi ai unei companii, în Irak la 31 octombrie 2006. Cei doi au fost reţinuţi de poliţia militară americană sub acuzaţia de spionaj, pentru că ar fi filmat baza militară. Deşi MAE ştia de arestări încă din 7 noiembrie 2006 (prin Ambasada României în Kuweit), premierul Tăriceanu a aflat din presă abia după câteva luni. Românii au fost aduşi acasă. Identitatea şi misiunea lor în Irak a rămas un mister. Scandalul a dus la demisia ministrului de externe Mihai Răzvan Ungureanu.

Prietenia informativă româno-niponă şi JICA

În zadar l-am căutat pe ministrul portocaliu de externe după numirea sa în fruntea MAE. Eram atât de interesat să aflu de ce l-a călcat în picioare securistul Marin Vâlcea la Tokio şi despre familia Neagu, încât l-am contactat până şi pe aghiotantul său de la SPP, Sandu Diaconu. Ministrul a evitat orice discuţie despre episodul japonez.

Noroc cu vizita şefului diplomaţiei nipone, Taro Aso, la Bucureşti, din ianuarie 2007. Participant mai mult cu forţa în sala de conferinţe a Ministerului Afacerilor Externe, m-am aşezat pe rândul întâi, în imediata apropiere a ministrului. Răzvan Ungureanu era mai vânăt la faţă ca de obicei.

Deşi fluturam prin sală lista ofiţerilor de Securitate din Ambasada României la Tokio, moderatorii români ai conferinţei nu mi-au oferit cuvântul. Se ridicau cuvincioşi doar jurnaliştii obedienţi, acreditaţi la MAE. Deh, doar mâncau şi ei o pâine albă din deplasările cu diurnă generoasă, împreună cu Răzvănel. În cele din urmă, mai democrat decât omologul său român, Taro Aso mi-a dat cuvântul. Văzând rictusul nervos de sub ochiul ministrului Ungureanu, am hotărât să cruţ vechea prietenie informativă româno-niponă şi i-am adresat ministrului Aso o întrebare politicoasă.

“Este JICA o agenţie însărcinată cu strângerea de informaţii ?”, l-am întrebat pe nipon. Aso a răspuns impasibil cu o definiţie care nu avea nici o legătură cu subiectul. Eu îmi făcusem datoria să atrag atenţia că ştim ce caută agenturile nipone în România. Şi cam atât. Totul a fost înregistrat.

Biografia Premierului Desemnat

Mihai Răzvan Ungureanu (n. 22 septembrie 1968, Iași) este un istoric și diplomat român, care a deținut funcția de ministru de externe al României între anii 2004-2007. În prezent este director al Serviciului de Informații Externe al României.

Cariera profesională

Mihai-Răzvan Ungureanu s-a născut la data de 22 septembrie 1968 în municipiul Iași, fiind fiul prof. dr. Ștefan Ungureanu, fost viceprimar al municipiului Iași (1996-2000). În perioada studiilor efectuate la Liceul de matematică-fizică “Costache Negruzzi” din Iași (pe care l-a absolvit ca șef de promoție în anul 1987), din 1985 și până la Revoluția din 1989 a fost membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist.

În anul 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași. Conform agenției de presă Amosnews, în timpul evenimentelor de la Iași, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studenții care aruncau manifeste în încercarea declanșării unei revolte anticomuniste în cămine. În perioada cât a fost student, a deținut pozițiile de membru al Senatului Universității “Al. I. Cuza” din Iași (1990-1992) și de Secretar executiv al Asociației Internaționale a Studenților în Istorie, Budapesta – Bruxelles (1990-1993).

Mihai-Răzvan Ungureanu a absolvit în anul 1992 Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universității “Al.I. Cuza” din Iași. În anul 1993 a susținut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universității Oxford, iar la 27 martie 2004 a obținut doctoratul în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universității “Al. I. Cuza” din Iași, cu o teză cu tema “Convertire și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, avându-l ca îndrumător științific pe acad. prof. dr. Alexandru Zub.

După absolvirea Facultății în anul 1992, Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru o scurtă perioadă profesor la Liceul de Filologie-Istorie “Mihai Eminescu” din Iași. Din același an, este angajat drept cadru didactic universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași, deținând pe rând următoarele grade didactice: preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), lector (1998-2004) și apoi conferențiar (2004-2006). În anul 2007, devine profesor universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universității din București.

În paralel cu activitatea didactică, conf. dr. Mihai Răzvan Ungureanu a desfășurat și o bogată activitate științifică, fiind membru al Societății Române de Heraldică, Sigilografie și Genealogie a Academiei Române, filiala Iași (din 1993), membru al board-ului științific al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, Iași – București (1996-1998), director al Centrului de Studii Românești din Iași al Fundației Culturale Române (1996-1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice și Heraldică “Sever Zotta” din Iași (din 1998) etc.

În perioada 1998-2000, a deținut și funcția de membru al Consiliului Național al Reformei Învățământului din cadrul Ministerului Educației Naționale. Din anul 2004, conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultății de Istorie a Universității “Al. I. Cuza” din Iași.

Mihai-Răzvan Ungureanu a susținut cursuri la o serie de instituții de învățământ superior din țară și de peste hotare: profesor invitat (Gast Wissenschaftler) la Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (1993-1997), profesor asociat la Școala de Studii Slavone și Est-Europene, Universitatea din Londra, Marea Britanie (1996-1998), lector la Școala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (din 2001), lector asociat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București (din 2002), lector la Centrul de Studii de Securitate “George C. Marshall” din Garmisch-Partenkirchen, Germania (din 2003). De asemenea, din anul 2005, este și profesor asociat la Universitatea Națională de Apărare. Din anul 2007 este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București.

Director al SIE

La data de 26 noiembrie 2007, președintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcția de director al Serviciului de Informații Externe, rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu.

În 5 decembrie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului au validat numirea lui Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de Informații Externe, cu 295 de voturi pentru (dintr-un număr de 318 parlamentari prezenți). El a declarat înainte de votul pentru validarea sa în Parlament, că, dacă va fi numit în funcție, nu concepe să apere altceva decât interesele naționale.

Mihai-Răzvan Ungureanu vorbește fluent limbile engleză, franceză și germană și la nivel satisfăcător limba maghiară. Este căsătorit și are un fiu.

Activitatea diplomatică

În perioada 1998-2001, Mihai-Răzvan Ungureanu a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Apoi, este numit în funcția de director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003) și coordonator-adjunct al Inițiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI) (2003-2004), ambele cu sediul la Viena.

În paralel cu aceste atribuții, a fost ales ca Președinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din București (din 2001), membru al board-ului administrativ al New Europe College din București (din 2002) și membru al board-ului științific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (din 2003). Mihai Răzvan Ungureanu deține gradul diplomatic de Ministru consilier (din 2003). În anul 2004, s-a înscris în Partidul Național Liberal.

Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu.

El a demisionat din funcția de ministru de externe în data de 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut să-și prezinte demisia, în urma situației create de reținerea a doi muncitori români (Nelu Ilie și Adrian Gâncean) în Irak. Cei doi, care lucrau la o bază militară americană în calitate de subcontractori, fuseseră acuzați de spionaj, deoarece au făcut fotografii fără aprobare în interiorul bazei. Premierul a invocat în cererea de demisie adresată lui Ungureanu că el a aflat din presă, după trei luni, de arestarea în Irak a muncitorilor români, în timp ce președintele Băsescu fusese informat, la câteva zile după arestare.

Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că nu l-a informat pe primul ministru cu privire la situația celor doi muncitori români arestați în Irak, întrucât s-a considerat că problema cădea exclusiv în sarcina Ministerului, fiind un caz de intervenție consulară. El a declarat că i-a raportat situația președintelui Traian Băsescu, care era singurul în drept să decidă, în virtutea subordonării instituționale, dacă aceștia erau o problemă consulară sau de altă factură.

El a afirmat că decizia de a renunța la portofoliu este un gest de onoare, deși își susține punctul de vedere anterior.

„Răspunsul meu nu poate fi decât unul singur, este un răspuns de onoare, unul prin care îmi asum orice fel de vină și de responsabilitate, validată sau nu.”

—Mihai Răzvan Ungureanu.

Într-un interviu acordat ziarului “Jurnalul Național”, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că intenționează să îi propună lui Mihai Răzvan Ungureanu să fie cap de listă la alegerile pentru Parlamentul European. Vreau să spun public că Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul Național Liberal, este un om în care am încredere și a dat dovadă de verticalitate morală, asumându-și vina pentru greșeala ministerului din subordine. O să vedeți cum în perioada următoare Mihai Răzvan Ungureanu își va continua cariera politică. Mă gândesc să-i propun o responsabilitate în cadrul partidului, aceea de a conduce lista PNL pentru alegerile pentru PE, a declarat premierul.

Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul Național Liberal a înaintat președintelui propunerea de revocare din funcția de ministru de externe a lui Mihai-Răzvan Ungureanu și numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu.

Deși conform art. 6 și 8.1 din Legea 90/2001, președintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calității de membru al Guvernului și să declare vacantă funcția de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, președintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcție a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, președintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în funcția de ministru.

La 14 martie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu a prezentat într-o conferință de presă, bilanțul activității sale de doi ani în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. El a apreciat că, în timpul mandatului său, politica externă a României s-a transformat dintr-o “o diplomație a camuflajului la una a sincerității, de la o diplomație a tăcerii la o voce clară, puternică”.

Printre punctele subliniate în bilanțul prezentat de Ungureanu pentru cei doi ani în care a fost ministru de externe, menționăm următoarele:

Numirile de ambasadori pe criterii politice au fost foarte puține și “nici din partea președintelui, nici din partea premierului nu a existat o presiune politică referitoare la numiri”. El a afirmat că a preferat să propună pentru posturile de ambasadori rămase vacante diplomați de carieră sau persoane provenind din mediul academic.

În decursul mandatului său, s-a reușit întinerirea personalului diplomatic. La momentul demisiei sale, 40 % dintre angajații MAE aveau între 25 și 35 de ani, în timp ce în anul 2004 proporția acestei grupe de vârstă era de 25 la sută.

El a considerat că una dintre cele mai mari reușite a politicii externe românești a fost că regiunea Mării Negre a devenit temă a politicii de vecinătate a UE și obiectul unei strategii americane speciale.

S-a imprimat un curs “stabil, previzibil și de încredere” în dialogul politic cu Republica Moldova. El a propus deschiderea a două consulate românești la Cahul și Bălți, președintele Băsescu obținând într-o vizită la Chișinău la mijlocul lunii ianuarie 2007, acceptul omologului său moldovean, Vladimir Voronin, de a înființa cele două consulate temporare românești.

S-au făcut eforturi pentru a ajunge la “relații clare, destinse” cu Ucraina, care nu au împiedicat însă România să aibă “o voce puternică” în diferendele cu Kievul legate de Insula Șerpilor și Canalul Bîstroe.

Îmbogățirea experienței Ministerului de Externe prin rezolvarea problemelor legate de criza ostaticilor din Irak, de repatrierea românilor din Liban, care au reprezentat situații imprevizibile și noi.

Pentru prima oară după 1948 Ministerul de Externe s-a dotat cu proprietăți, obținând dreptul de administrare asupra unui teren de 14.000 de metri pătrați, situat în vecinătatea Clubului Diplomatic, teren pe care se intenționează construirea unui nou sediu MAE. De asemenea, se intenționează construirea a două blocuri de locuințe de serviciu pentru personalul MAE.

Horia-Roman Patapievici, directorul ICR, a declarat că Mihai Răzvan Ungureanu a avut un rol esențial în transformarea Institutului într-un “instrument eficient de promovare a culturii române”; fără contribuția sa, “reforma de personal rămînea moartă”.

La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilitățile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe.

După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la funcția deținută înainte de a fi ministru, aceea de coordonator adjunct la Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena (martie – decembrie 2007), reprezentant al României.

Averea Premierului Desemnat

Subsemnatul MIHAI RAZVAN-UNGUREANU, avand functia de Director al Serviciului de Informatii Externe, cunoscand prevederile art. 292 din Codul penal privind falsul in declaratii, declar pe propria raspundere ca impreuna cu familia detin urmatoarele … Vezi toata declaratia de avere a lui Mihai Razvan Ungureanu

Din consultanţă medicală acordată grupului OMV:

Soţia noului premier a obţinut venituri de 170.000 de euro

Semne de întrebare:

Mihai Răzvan Ungureanu, agent al unui serviciu secret străin?